SeedBlink Blog

Editorial redactat de Ionuț Pătrăhău, Managing Partner și Corporate Development @ SeedBlink. Pe lângă vasta experiență în domeniul bancar, Ionuț Pătrăhău a activat și în domeniul serviciilor medicale, fiind în trecut CEO al rețelei private de sănătate Regina Maria, dar și co-fondator al Brain Institute, un centru de neurochirurgie dezvoltat în parteneriat cu Spitalul Monza.

__

Când ai pierdut un avion și îl aștepți pe următorul în lounge-ul aeroportului, când călătorești cu trenul și pare că este un moment bun să petreci ceva timp cu tine însăți/însuți, sau atunci când pur și simplu gândurile îți zboară razna deși ai ceva de citit în fața ochilor, pare a fi momentul să reflectezi la ceea ce vei face mâine și ceea ce vei face peste 10 ani, la felul în care te raportezi la lumea din jur și la evoluția lumii în general, la bine și la rău, la vinul alb sau vinul roșu, la alimentație sănătoasă și vicii, viață lungă sau a-ți trăi clipa, modern sau tradițional, equity sau debt și alte teme mai mult sau mai puțin filozofice.

Dacă dezvoltăm cea din urma temă: equity sau debt, termen scurt sau termen lung, bursă sau imobiliare, suntem cu siguranță în lumea investițiilor. Și ca în orice domeniu popular – fotbal, politică, psihologie sau investiții personale – cea mai simplă abordare este cea în care ne place sa plonjăm fără frică, să comentăm la o petrecere sau pur și simplu la o cafea, punând la un loc păreri personale și fapte obiective, construind o opinie care de fiecare dată pare solidă și de necombătut. La urma urmei, gusturile nu se discută și, aparent, domeniile populare au toate aceeași soartă.

Investim cum vrem. Mai bine zis, cum știm. În final, totul seamănă oricum cu o loterie și nu vom ști vreodată cu adevărat dacă am fi putut lua decizii mai înțelepte. Ei bine, chiar și investițiile se comportă uneori ca o știință. O știință care, departe de a sistematiza cei un miliard de factori care influențează lumea financiara și care fac din economie un domeniu care nu poate fi modelat cu adevărat, este capabilă să identifice un număr de riscuri principale și să găsească metode de a ne feri de manifestările lor reale.

Dacă există momente în care vorbim despre teze de investiții, despre diversificare și specializare, despre ceea ce ne place și despre lucrurile la care ne pricepem, dedicăm acest moment riscurilor și felului în care le percepem, le înțelegem și le folosim în favoarea noastră.

Sa facem o analogie: ați avut probabil colegi care nu dădeau doi bani pe ceea ce li se va întâmpla pe termen lung. Se distrau la maxim, se împrumutau în dreapta și în stânga și trăiau clipa ca și cum ar fi ultima. Erau tineri și sperau că la un moment dat se vor schimba și vor începe să se gândească mult mai serios la ceea ce ar trebui să lase în urmă. Am avut cu toții astfel de colegi și știm că, din păcate, lucrurile nu au evoluat prea bine pentru ei. Dacă începi o viață centrată pe fiecare clipă, îți consolidezi un „modus vivendi” care nu mai poate fi schimbat decât dacă în viața ta se petrece un eveniment șocant, neașteptat. Ori nimeni nu își dorește astfel de evenimente în viață.

Analogia de mai sus este pentru investițiile exclusive în lichiditate, care oferă avantajul de a ști zilnic exact ce și cat ai, de a putea transforma totul în cash în câteva zile. Evoluția ciclului economic mondial își dovedește mereu valabilitatea și mai devreme sau mai târziu ne trezim fără să știm în mijlocul unei depresii economice care transformă portofoliul nostru într-un set de active greu de convertit în lichiditate. Mai bine zis, toate ordinele de cumpărare dispar din piață și, deși ordinele noastre de vânzare sunt la un nivel extrem de rezonabil, nu mai găsim contraparte pentru tranzacții.

Așadar, eficiența redusă a unui portofoliu bazat exclusiv pe active pe termen scurt, se lovește oricum de „liquidity squeeze”. În disperarea de a recupera ceva din banii investiți, ajungem să vindem la prețuri de nimic. Pentru ca, nu-i așa, „Nu știm niciodată unde se va opri căderea pieței”.

Să revenim la analogiile noastre: alți colegi, nu știu ce este viața cu adevărat. Cumpără imobile datorită temerilor viscerale că nu vor avea destulă pensie. Nu au încredere în ei înșiși, se tem de orice eveniment neașteptat și ratează – fără să știe – momente frumoase ale vieții. Ei nici nu speră să se schimbe la un moment dat. Așteaptă pensia cu sufletul la gură și îți vorbesc oricând despre incertitudinea zilei de mâine. Nici aceste personaje nu par a avea o filozofie prea sănătoasă.

Analogia este pentru investițiile exclusive pe termen lung, ilichide și cu randamente mici, chiar infime. De-a lungul ciclului economic asistăm la contracții și reveniri ale pieței imobiliare. La fel și sufletul nostru pendulează de la agonie la extaz, în cicluri care durează foarte mulți ani.

Există riscuri pe care nu le sesizăm și pe care, atunci când se manifestă, le numim „fatalități”. Ele chiar există însă, și se manifestă până la urmă, chiar dacă la intervale mai mari de timp. Ori, dacă vom ține cont de ele, vom investi atât ciclic cât și anti-ciclic. Ne vom asuma atât riscuri care derivă din durata investiției cât și riscuri care derivă din execuția unui plan, indiferent de faza ciclului pe care o traversează.

Investiția în startup-uri, așa cum este ea concepută acum, se face prin portofolii personalizate, care o dată la câțiva ani își arată potențialul de câștig. Unele startup-uri cresc foarte mult, altele cresc puțin și devin zombi în timp ce, cele mai multe pur și simplu mor. Una peste alta însă, portofoliile de startup-uri generează randamente cel puțin mulțumitoare, atunci când sunt bine construite. Aparent, ecosistemul startup este mai puțin conectat la ciclul economic, având propriul ciclu în care lichiditatea disponibilă se contractă uneori. În aceste cazuri vorbim de obicei de reducerea evaluării pentru companiile aflate dincolo de finanțarea Serie B, în finanțările din stadiile incipiente impactul este de mai mică amploare.

Investițiile în startup-uri nu trebuie să lipsească dintr-un portofoliu, fiind ea însăși asamblată sub formă de (sub)portofoliu. Investitorul individual ar trebui sa aloce cate puțin fiecărui domeniu.

Teoria riscurilor aferente investițiilor ne sfătuiește să le identificam cat putem de bine și să ne ferim de cele sistemice. Riscurile de business sunt de obicei acoperite de investitori prin „corporate governance”, sistem care se scoate la iveală greșelile majore, fraudele sau conflictele de interese.

Deși pare contra intuitiv, instituțiile financiare cu cel mai mare succes nu sunt cele care investesc în forța de vânzări ci cele care dispun de risc management performant, adică cele care înțeleg riscurile și găsesc soluții adecvate pentru a le evita.

La nivelul nostru individual, va trebui să ne comportăm ca un investitor semi profesionist. Să împărțim disponibilitățile în mai multe părți și să le investim divers. O parte la bursa, o parte în imobiliare, o parte în equity, oriunde ne pricepem și putem reduce riscurile cu specializarea și personalitatea noastră.

Lumea evoluează și nu putem stabili noi procentele corecte. Fiecare investește conform propriei personalități și înclinații. Să te cunoști cât mai bine înseamnă să știi să reduci riscurile. Nici o călătorie cu trenul nu este prea lunga pentru a reflecta și a ne înțelege înclinațiile.

Am ajuns la Constanța. Ne mai auzim la călătoria următoare.

--

SeedBlink este platforma de investiții cu servicii complete, care permite investitorilor de zi cu zi și celor acreditați să acceseze startup-uri tehnologice europene curatoriate. Pentru a afla mai multe despre investițiile în startup-uri și oportunitățile tech, înregistrează-te ca investitor.