SeedBlink Blog

SB: Care a fost momentul din cariera ta care te-a făcut să te consideri un business angel?

Mălin Ștefănescu: Nu a fost un moment în carieră. A fost momentul când am participat la una dintre primele ediții de HowtoWeb, în 2011, și mi-a plăcut foarte mult ce am văzut acolo, mi-a plăcut vibe-ul și am început să mă interesez de domeniu.

SB: De ce nu investești în Bulgaria?

MS: Nu am nimic împotriva ideii să investesc în Bulgaria, însă nu sunt foarte activ în a caută start-up-uri de acolo. TechAngels este parte dintr-un grup numit Business Angels Europe din care fac parte și bulgarii, iar una din inițiativele lor este de a ajuta asociații de business angels dintr-o țară să investească în start-up- uri inițiate în țara lor natală, dar care doresc să se extindă la nivel regional, incluzând țară în care se află grupul respectiv de business angels. Pe de altă parte am două investiții care se află înafara României, una dintre ele fiind fără ADN românesc.

SB: Cum arată ecosistemul românesc de start-up-uri în comparaţie cu regiunea?

MS: Similar. Ne-am mișcat mai încet decât polonezii, cehii, ungurii, și chiar decât bulgarii, din punct de vedere al fondurilor de venture capital, dar în momentul ăsta lucrurile sunt destul de asemănătoare. Încă nu ne comparăm cu polonezii care au mult mai multe fonduri decât noi, însă stăm bine, suntem în creștere.

SB: În câte start-up-uri ai investit în România?

MS: În România cred că am investit în 8: Green Horse Games, SmartDreamers, InnerTrends (ca parte din MVP Angels fund), SymphoPay, TypingDNA (un start-up cu ADN românesc pornind din Oradea dar încorporați în SUA în prezent), Tokinomo, Critique Games, și acum mai recent Amsimcel și în curs de închidere Machinations.

SB: Care este în general ingredientul lipsă al start-up-urilor din România?

MS: Cred că start-up-urile din România sunt mai degrabă mai bine consolidate în zona de produs și zona tehnică, și de obicei își doresc mai multe resurse pentru zona de business - vânzări și marketing. Asta ar putea fi în general o caracteristică comună.

SB: În opinia ta e nevoie de mai multe fonduri de investiții în România?

MS: Cred că sistemul de start-up-uri e unul din puținele sisteme economice unde au ce caută mai mulți bani.

SB: Ce ar trebui să facă România pentru a atrage mai multe fonduri de investiții?

MS: Ar trebui să creeze cadrul pentru a avea mai multe start-up-uri de succes, iar unul din ingredientele necesare este finanțarea în faza inițială respectiv business angels și platforme de crowdfunding.

SB: Crezi că educația antreprenorială în România ar trebuie gândită într-un model de business?

MS: Absolut. Mai ales în contextul în care există o tendința de demonizare a capitalului și a antreprenorilor în România.

SB: Cum ți-a impactat criză actuală activitatea ta?

MS: Din punct de vedere personal e bine, reușesc să petrec mai mult timp cu soția și cu copiii. EEU Software, prima firmă fondată de mine care a împlinit 20 de ani este și ea bine, avem proiecte noi în discuție și tocmai am semnat un client mare chiar în perioada asta.

SB: Dar activitatea voastră din cadrul TechAngels?

MS: Din punct de vedere al TechAngels, lucrurile stau mai bine decât mă așteptăm să fie, în sensul în care la începutul crizei am avut o discuție în care ne întrebăm dacă nu are sens să mai rarim întâlnirile în condițiile în care poate apetitul pentru investiții ar putea fi mai scăzut în perioada pe care o parcurgem. Angelii din grup au propus contrariul: să ne auzim mai des și să ajutăm start-up- urile în care am investit deja, să căutăm alte start-upuri și să fim mai activi decât înainte. Prin urmare, dacă înainte de întâlneam o dată pe luna acum ne întâlnim în fiecare săptămâna.

SB: Există un debate în zona asta legat de cum poate Europa replica modelul Sillicon Valley. Care e opinia ta? Consideri că e posibil sau nu și de ce?

MS: Cred că toți încercăm să replicăm sistemul din Sillicon Valley, el nu a fost reinventat sau schimbat substanțial de nimeni. Diferențele culturale mari sunt pe de o parte că acolo sunt mult mai mulți bani, iar pe de altă parte dacă în SUA un fond are probleme dacă nu reușește să investească în campioni, în Europa un fond are probleme dacă investește în firme care mor. Astfel, în SUA nu o să primești un ‘nu’ de la fonduri, ci cel mult o doar o amânare. În contrapartidă, în Europa fondurile încearcă să se acopere cu tot felul de dovezi justificatoare. În România lucrurile stau bine din acest punct de vedere, mi se pare că fondurile active momentan la noi au o atitudine mult mai deschisă decât alte fonduri europene: sunt în căutare de campioni, își asumă riscuri, cred că suntem norocoși.

SB: Este clar că există o relație foarte strânsă în trio-ul mentor — business angel — founder. Cum privești partea de mentorat ?

MS: Cred că e foarte importantă, în sensul în care trebuie făcută cu bună credință și cu dorința de a ajuta start-up-ul, respectiv fondatorii. Pe de altă parte, fondatorii trebuie să decidă și să stabilească ce informație este utilă și fundamentată din ce primesc și ce nu. Dar e foarte benefic, clar cine își asumă rolul acesta de mentor trebuie să aibă multă experiență și cunoștințe în domeniu. Astfel se conturează o formă de învățare rapidă și practică.